De ce un blog PNL Organizatia Municipala Caracal

Bine aţi venit pe blogul PNL Organizatia Municipala Caracal. Odată cu noul site, noi, liberalii ne-am gândit să facem şi un blog. Puţin neobişnuit. Blogul este în esenţă un jurnal personal. Mulţi dintre liberali au ei înşişi propriul blog. Vă întrebaţi atunci de ce un blog al PNL Organizatia Municipala Caracal?
În centrul preocupărilor noastre, ca partid liberal, se află individul, cu opinia, libertatea şi expresia sa de sine. Dincolo de o diversitate firească ne unesc însă nişte valori şi principii, care ne ghidează acţiunile şi pe care le avem permanent în spatele deciziilor pe care le luăm.

Blogul nostru va fi expresia acestor valori şi principii liberale comune.

În plus, blogul ne va ajuta să fim în comunicare permanentă şi directă cu tine. Te aşteptăm să ne spui ce gândeşti şi să ne împărtăşeşti opinia ta despre cele mai importante subiecte din viaţa politică şi nu numai.

Cum devin membru

Este atat de simplu

* Pasul 1
* Informeaza-te

Înainte de toate informează-te despre PNL, care sunt principiile şi valorile sale, cum este organizat, cum funcţionează şi mai ales ce-şi propune PNL.

* Pasul 2
* Analizeaza

A fi membru PNL este mai mult decât a semna o adeziune sau a deţine un carnet de membru. A fi membru PNL înseamnă a împărtăşi valorile liberale, a crede în principiile liberale, a fi un om dinamic, cu iniţiativă şi care priveşte spre viitor. Dacă simţi şi gândeşti ca un liberal, mai ai doar un mic pas de făcut.

* Pasul 3
* Adera

Pentru a deveni oficial membru PNL trebuie să completezi un CV şi o adeziune. Cererea de adeziune o poţi descarca mai jos.
Apasa AICI pentru a Downloada Adeziunea!

* Pasul 4
* Vino la sediu

Vino la sediul PNL din localitate ta cu CV-ul şi adeziunea. Îi vei cunoaşte pe viitorii tăi colegi liberali, veţi sta de vorbă şi vei afla mai multe despre întâlnirile şi acţiunile organizaţiei. Vei primi o legitimaţie şi de acum eşti liberal cu acte-n regulă.

* Pasul 5
* Implica-te

Implicându-te pentru PNL te implici pentru o viaţă mai bună, pentru tine, pentru familia ta, pentru toţi.

Declaraţii Crin Antonescu, Radu Stroe şi Bogdan Olteanu

Declaraţii Crin Antonescu, Radu Stroe şi Bogdan Olteanu la sfârşitul reuniunii Delegaţiei Permanente a PNL

30 martie 2009

Crin Antonescu

- Radu Stroe a fost ales astăzi de către Delegaţia Permanentă în funcţia de secretar general al Partidului Naţional Liberal

- Radu Stroe a deţinut în trecut funcţiile de secretar general al PNL, secretar general al Guvernului, iar în legislatura trecută pe cea de preşedinte al Comisie de supraveghere a SRI din Senatul României

- Votul de astăzi al Delegaţiei Permanente a arătat susţinerea de care se bucură Radu Stroe în Partidul Naţional Liberal pentru a prelua această activitate de răspundere

- Odată cu alegerea secretarului general, perioada de tranziţie post-congres s-a încheiat

- Echipa PNL reunită după acest Congres merge mai departe cu motoarele la maxim

- Delegaţia Permanentă a mandatat astăzi parlamentarii liberali să iniţieze o moţiune de cenzură, în cazul în care Guvernul îşi va angaja răspunderea asupra codurilor

- Vorbim despre un câmp legislativ mult prea important pentru a permite adoptarea lui prin procedura angajării răspunderii, fără dezbatere

- Nu suntem singurii cu această opinie, foarte multe ONG-uri au ridicat semne de întrebare cu privire la conţinutul codurilor şi au cerut o dezbatere temeinică pe această temă



Radu Stroe

- Îi asigur pe membrii PNL că prin multă muncă şi seriozitate, prin corectitudine, stilul de lucru de la Secretariatul General al PNL va deveni asemănător celui de la Secretariatul General al Guvernului

- Vom lucra cu regulamentele în mână, felicitându-i pe cei care muncesc serios şi sancţionându-i pe cei care nu răspund acestei exigenţe

- Numai transformând partidul într-o astfel de instituţie putem spera într-un viitor mai bun pentru PNL

- Există mai multe propuneri pentru funcţiile de secretari generali adjuncţi, deocamdată nu s-a luat o decizie

- Voi avea o discuţie cu preşedintele PNL, atât în ceea ce priveşte secretarii generali adjuncţi, cât şi secretarii zonali


Bogdan Olteanu

- Partidul Naţional Liberal a luat în Delegaţia Permanentă de astăzi în discuţie situaţia dezbaterii codurilor justiţiei.

- PNL va cere imperativ Guvernului ca dezbaterea codurilor să se facă potrivit unor proceduri parlamentare normale ca urmare a faptului că Guvernul şi preşedintele Traian Băsescu au minţit şi au fost prinşi cu minciuna atunci când au invocat o presiune europeană pentru adoptarea codurilor în luna mai, ca urmare a faptului că aceste coduri vor intra în vigoare la începutul lui 2011.

- Considerăm inacceptabilă procedura angajării răspunderii Guvernului atât timp cât organizaţiile non-guvernamentale nu au fost consultate, societatea civilă nu a fost consultată, nu s-a dat timp partidelor politice şi partidelor parlamentare să depună amendamente într-un timp rezonabil.

- Preşedintele PNL urmează să anunţe Guvernul că cere dezbaterea în Parlament a codurilor justiţiei, iar în cazul în care Guvernul va persista în ideea de a-şi angaja răspunderea, PNL va depune o moţiune de cenzură pe tema codurilor, atât în ceea ce priveşte chestiunile de conţinut, pe care le considerăm inadmisibile (incestul, eliminarea practică a arbitrajului în domeniul civil, permiterea utilizării torturii şi a mijloacelor obţinute ilegal) cât şi mai ales în ceea ce priveşte chestiunea de procedură.

- Aşa cum a arătat şi Comisia Europeană, este inadmisibil ca o legislaţie atât de importantă să fie adoptată fără o dezbatere parlamentară.

Fanteziile PSD

Adevarata fata a realizarilor PSD.

Liderul Serban Cernat despre bunul simt in politica

Antagonismul dintre politica si bun simt a devenit posibil, datorita unor indivizi care au escaladat politica



Antagonismul dintre politica si bun simt a devenit posibil, datorita unor indivizi care au escaladat politica si au uitat de prima obligatie pe care o aveau atunci cand ajungeau in varful unei organizatii. Aceea de a avea bun simt si apoi in a promova valori umane si profesionale, iar activitatile de zi cu zi si activitatea politica sa le desfasoare prin actiuni si activitati care sa respecte valorile morale, legea si comunitatea.
Nu asa cum au impamantenit, de 20 de ani incoace, o parte din politicieni considerand ca politica este egal cu a fi nesimtit, corupt, mincinos, mitocan si fara frica, de Dumnezeu.
Bunul simt in politica mai inseamna sa asculti, sa investesti in profesionisti, cu care sa analizezi situatia comunitatii si, alaturi de ei, sa ei deciziile cele mai bune pentru comunitate. Apoi, daca politicianul ajunge sa administreze banii publici, ca urmare a vointei electoratului, sa-i cheltuiasca - cu grija, responsabil, legal si cu bun simt, pentru dezvoltarea comunitatii, pentru confortul populatiei, pentru ingrijirea mediului inconjurator. Banii comunitatii sa-i foloseasca transparent, in investitii prioritare pentru comunitate care sa fie realizate, cu preturile cele mai mici, la o calitatea buna, de catre societati din zona comunitati ce pot sa le realizeze pentru ca astfel sa prospere comunitatea.
Acest crez al meu, al celui ce-l scrie, in acest articol si a organizatiei PNL Caracal, in fruntea careia sunt, doresc sa-i dam viata, apeland, nu la ipocrizie, minciuna, manipulare si ura, ci, la bun simt, dialog, moralitate, profesionalism si omenie.
Atitudinea mea trebuie sa definesca activitatea celor ce se doresc reprezentanti ai comunitatii sau ai organizatiilor politice.
Printre noi, se invart cam aceiasi oameni, cu unele exceptii, care inainte de anul 1989, de pe pozitii privilegiate, ale unui sistem care prin vorbe si cuvinte ne propovaduia de binele regimului de atunci. Dar in fapt, dovedindu-se a fi o minciuna si o modalitate prin care ei inselau un popor. Iar acum, prin aceeasi minciuna si prin coruptie, ocupa posturi si au functii intr-un sistem capitalist care ne era prezentat ca rau. Aceiasi oameni devin aparatorii democratiei care pana mai ieri o calcau in picioare, devenind prosperi oameni de afaceri, folosind parghiile democrato-economice, dar nu pentru al dezvolta si intarii statul ci, pentru a-si insusi, fraudulos, segmente strategice ale economiei tarii. Sau, sub pavaza privatizari lor, sa-si intareasca pozitiile financiare si politica pentru ca apoi sa cumpere cu vorbe frumoase sau cu neinsemnate avantaje materiale, voturile unor oameni. Ei se zbat ca sa ajunga reprezentantii politici ai votantilor, nu pentru ca sa faca ceva, pentru dezvoltarea si bunastarea societatii, din care provin acesti indivizi.
Asa cum au facut de mii de ani, conducatorii si politicienii responsabili, prin promovarea valorilor morale, umane si profesionale, ci, calcandu-le in picioare, cu o lipsa de bun simt, pentru a-si asigura bunastarea si dezvoltarea familiilor lor si a celor care ii ajuta sa pacaleasca societatea. Eu si noua organizatie a PNL avem convingerea ca, trebuie sa procedam ca inaintasi nostri sa sprijinim oamenii care doresc sa ne reprezinte. Numai dintre aceia pentru care valorile morale, umane, culturale, profesionale si bunul simt nu sunt doar vorbe, dupa care acesti reprezentanti sa-si ascunda caraterul murdar, mizeria morala dupa care conduc viata lui si a celorlalti.
Presedinte PNL Caracal, Costin Serban Cernat

Discurs Crin ANTONESCU, noul presedinte PNL

Discursul lui Crin Antonescu, dupa alegerea sa ca nou presedinte al Partidului National Liberal, la Congresul din 20 martie 2009. (preluare Antena3, via YouTube)

PNL - PARTID LIBERAL ŞI EUROPEAN

1. Liberalismul azi
Odată cu prăbuşirea cortinei de fier şi căderea comunismului, sfârşitul secolului XX a marcat victoria democraţiei liberale în faţa totalitarismului comunist. Este o victorie de etapă, deoarece succesul revoluţiei liberale şi soarta liberalismului secolului XXI depind de răspunsurile ideologice şi soluţiile pragmatice la principalele provocări globale contemporane, precum şi la problemele concrete ale statelor ieşite din comunism, precum România.

Modernitatea se defineşte prin reuşita marilor proiecte politice universale liberale: ele au izvorât dintr-o gândire politică şi economică liberală şi au fost duse la îndeplinire de forţe politice şi economice care şi-au asumat, explicit sau implicit, valorile liberale. Însăşi construcţia europeană, căreia România i s-a alăturat ca membru cu drepturi depline de la 1 ianuarie 2007, este un proiect liberal de succes. Misiunea PNL pentru România este una dublă: înfăptuirea celei de-a doua modernizări şi transformarea României în cea de-a 7-a putere economică a Europei.
2. Liberalismul în România
Liberalismul se redefineşte în România, ca urmare a schimbărilor din politica internă şi din cea europeană. Lungile perioade ale experimentelor radical-totalitare ale nazismului şi comunismului au reprezentat o paranteză istorică. Prin urmare, revoluţiei liberale nu i s-a pus capăt, ci ea a fost doar întreruptă. Ideea continuării revoluţiei liberale are în context românesc o semnificaţie specială, deoarece proiectul paşoptist de creare a României moderne nu a fost dus până la capăt. El a fost întrerupt fie de proiectele interbelice ale „ţărănismului de stânga" şi legionarismului de dreapta, fie de regimul totalitar comunist. În mod natural, proiectul paşoptist trebuie continuat, dar mai ales adus la zi, prin raportare la modernitatea globalizării, integrării europene şi decomunizării.
Datorită prăbuşirii regimului totalitar comunist din România, care reprezenta varianta radicală, monolitică a stângii, precum şi a venirii la putere a FSN (PDSR, PSD), forţă hegemonică de stânga, care a oscilat între moştenirea comunistă şi redefinirea ca partid social-democrat, PNL şi-a afirmat identitatea şi programele politico-doctrinare pe partea dreaptă.
Aşa cum marile proiecte universale ale modernităţii sunt de sorginte liberală, marile proiecte ale României moderne au fost înfăptuite de liberali. PNL este purtătorul unei tradiţii ce face parte din moştenirea istorică a României. Partidul Naţional Liberal îşi recunoaşte şi păstrează tradiţia ca pe un dat istoric, însă nu se defineşte astăzi raportându-se la ea, ci la realităţile secolului XXI şi la provocările pe care le presupune noul statut european al României.
În România postcomunistă, consolidarea democraţiei, democraţia liberală, integrarea europeană şi dezvoltarea capitalismului sunt proiecte ale liberalismului integral.
Perioada postdecembristă a constituit o nouă etapă în afirmarea valorilor liberale şi în punerea în practică a unor proiecte liberale. Deşi privite cu reticenţă şi respinse de forţele conservatoare şi antireformiste, principiile care au călăuzit acţiunea politică şi discursul Partidului Naţional Liberal de 18 ani încoace sunt astăzi repere ale societăţii româneşti. PNL a fost prima formaţiune care a avut curajul şi viziunea politică, necesare în contextul prăbuşirii comunismului, pentru a vorbi despre privatizare, garantarea proprietăţii private, liberalizare, restrângerea rolului statului în economie, libertăţi individuale protejate constituţional, iniţiativă individuală, concurenţă, capitalism, prosperitate, integrare europeană, globalizare, descentralizare.
Toate acestea sunt astăzi realitate, ca dovadă a succesului viziunii liberale asupra evoluţiei şi dezvoltării României.
Pentru PNL, afirmarea ca partid modern şi dinamic, reformator şi capabil să răspundă provocărilor viitorului, a fost şi este un imperativ pragmatic, nu doar o chestiune de identitate ideologică şi doctrinară. Marea problemă a României postcomuniste este blocarea ei în dilema celor „două conservatorisme": conservatorismul Vechiului Regim comunist, pe care l-au reduplicat partidele din zona stângii feseniste; conservatorismul de tip popular şi populist, care joacă şi pe dreapta şi pe stânga, care vrea să afirme blocarea în ataşamente identitare dogmatice, mai înainte ca România să fi parcurs paşii indispensabili modernizării, democratizării, europenizării, tranziţiei către capitalism şi prosperitate generală. Liberalismul trebuie să lupte cu blocajul trecutului şi blocajul viitorului. Ambele conservatorisme sunt antiliberale. Într-un fel, atacându-ne programul de modernizare, ele ne-au scris agenda politică.
În aceste condiţii, PNL are nu doar opţiunea, ci datoria şi chiar obligaţia faţă de cetăţenii României de a continua şi duce la îndeplinire proiectul transformării liberale a României şi de a înfăptui cea de-a doua modernizare.
Afirmarea identităţii liberale nu înseamnă alcătuirea de liste care doar enumeră valorile şi principiile liberale arhicunoscute în Europa de două secole încoace. Identitatea liberală înseamnă a trăi în spiritul valorilor liberale, a pune în practica politică şi economică principiile liberale.
Identitatea liberală trebuie ataşată unor politici sau principii politice care deja influenţează în bine viaţa românilor.

3. PNL - partid liberal şi european
PNL se defineşte azi ca singurul partid autentic de dreapta din România, un partid cu vocaţie europeană, orientat către cetăţean.
Ca partid liberal european, PNL a reuşit performanţa politică de a pune liberalismul pe harta Europei Centrale şi de Est, România fiind una dintre puţinele ţări europene şi din zonă care au un premier liberal în fruntea guvernului de coaliţie de după alegerile din 2004. Pe plan european, meritele politice ale PNL au fost recunoscute, Călin Popescu Tăriceanu fiind ales vicepreşedinte al Partidului European al Liberalilor, Democraţilor şi Reformatorilor (ELDR) încă înainte de a deveni prim-ministrul Guvernului României.
Ca partid autentic liberal, PNL se raportează permanent la problemele cetăţenilor, iar preocuparea sa centrală este buna guvernare, în interes public, în interesul României, care este astăzi parte a UE.
Particularitatea istoriei noastre politice vine din aceea că România modernă a fost opera Partidului Naţional Liberal. Când au intervenit la guvernare celelalte partide, fie că erau conservatoare, ţărăniste, naţionaliste, legionare, comuniste sau feseniste, România modernă a avut mai mult de suferit decât de câştigat. Sunt adevăruri istorice de necontestat.
Dar pentru ca un asemenea mesaj să devină relevant în zilele noastre, centrul său de greutate trebuie să treacă pe asumarea a ceea ce liberalismul mai are de făcut în România. Marile obiective liberale nu pot fi înfăptuite consecvent decât de un partid liberal. Marile obiective liberale ale României, asumate de PNL, sunt:
1. consolidarea statului de drept; punerea efectivă în practică a principiului separaţiei puterilor în stat;
2. desăvârşirea celei de-a doua modernizări a României;
3. transformarea României în cea de-a 7 putere economică a Europei (având la bază mecanismele pieţei, limitarea intervenţiei statului în economie, libera iniţiativă, concurenţa loială, încurajarea spiritului întreprinzător); pregătirea economiei şi societăţii pentru aderarea la moneda unică europeană;
4. reforma constituţională (pentru corectarea deficienţelor sistemului politic şi clarificarea unor mecanisme ale sistemului politic, astfel încât să fie încurajată participarea politică şi reprezentarea cetăţenilor);
5. descentralizarea efectivă şi aducerea în mod real a deciziei la nivelul cel mai apropiat de cetăţean, conform principiului subsidiarităţii;
6. definirea identităţii naţionale în raport cu identitatea europeană şi cu presiunile globalizării;
7. impunerea meritocraţiei şi promovarea valorilor, inclusiv prin reformarea sistemului educaţiei ca prioritate naţională.
PNL nu numai că are o identitate doctrinară clară, dar ea a cunoscut mai multe etape de afirmare, definire şi redefinire, chiar şi în perioada postcomunistă, dincolo de componenţa temporară a leadership-ului liberal. Definim identitatea noastră ca fiind liberalismul integral.
Identitatea politică a PNL s-a construit istoric prin trecerea de la protoliberalism (bazat pe valorile liberale) la liberalismul economic şi politic reformist din perioada interbelică (promotorul industrializării României, precum şi al reformelor constituţională, agrară, a minelor, administraţiei, electorală), pentru ca în postcomunism PNL să fie promotorul liberalismului integral.
Liberalismul integral se defineşte ca forma de sinteză politică şi economică a tendinţelor tradiţionale, moderne şi postcomuniste ale liberalismului. Liberalismul integral este simultan un liberalism economic - care promovează economia de piaţă, libera iniţiativă şi capitalismul - şi un liberalism al statului de drept, care promovează neutralitatea statului, principiul separării puterilor, întâietatea libertăţilor individuale, respectul drepturilor minorităţilor, principiul toleranţei, limitarea rolului statului în economie, precum şi reformele de limitare a consecinţelor comunismului totalitar şi a tendinţelor hegemonice din perioada postcomunistă, de ieri şi de azi.
Liberalismul integral este acel liberalism care promovează simultan politici în favoarea economiei de piaţă, oamenilor cu iniţiativă, tinerilor, dar care ştie să răsplătească şi meritele şi munca pentru a aduce fiecărui individ o viaţă mai bună.
Prin urmare, nu este vorba doar de un mesaj şi de politici adresate unor segmente restrânse din baza socială a ţării, ci de o construcţie instituţională de pe urma căreia fiecare are ceva de câştigat: un sistem de protecţie constituţională şi de limitare a oricăror încercări de monopolizare a puterii, a principiilor riguroase de separare a puterilor în stat. În liberalismul integral, toată lumea are ceva de câştigat.
La nivelul regimului politic, produsul instituţional al liberalismului integral este democraţia liberală. Superioritatea liberalismului integral se manifestă atât faţă de variantele anterioare ale liberalismului, cât şi faţă de celelalte mari (sau mici) familii doctrinare şi de partide din Europa şi din România.
Faţă de reorientările partidelor în funcţie de calcule oportuniste şi nu în funcţie de interesele cetăţenilor, PNL are avantajul consecvenţei, care înseamnă raportarea la problemele unei societăţi, a unei naţiuni din perspectiva unei identităţi, doctrine şi viziuni politice proprii, autentice, aşa cum este liberalismul.
PNL a depăşit statutul de purtător de cuvânt al liberalismului clasic, de care a fost nevoie imediat după prăbuşirea comunismului. PNL este astăzi exponentul liberalismului de tip integral şi maximal, care chiar şi pe scena europeană reprezintă o orientare avangardistă. Valorile clasice postbelice ale liberalismului european au intrat în "bagajul" politic al PNL încă din anii de început ai perioadei postcomuniste. Forţa liberalismului românesc a fost demonstrată de performanţa PNL de a avea un premier în fruntea guvernului României.
Nevoia de liberalism şi de PNL este una obiectivă. Acest lucru a reieşit din prezentarea mai sus a marilor obiective ale liberalismului. România se confruntă cu problemele specifice creşterii economice interne, ale integrării într-un organism politic şi economic competitiv, precum şi ale globalizării - toate aceste trei contexte sunt specifice capitalismului şi liberalizării. Soluţiile liberale decurg logic din natura problemelor. Sunt posibile şi alte soluţii, dar ele nu sunt decât reacţii ideologice sau resentimente populiste ale celor care nu se pot adapta liberalizării, integrării europene şi globalizării.
Nevoia de liberalism decurge chiar din imperativele şi provocările cu care România s-a confruntat în diferitele etape ale modernizării, de la revoluţiile din 1848 până la revoluţiile din 1989. La noi, liberalismul este un produs naţional, rezultat al unei necesităţi interne, spre deosebire de produsele ideologice de import, cum a fost comunismul sau cum este astăzi „doctrina populară", în legătură cu care nici un partid „reorientat" nu a produs până acum vreo mostră originală sau vreun document programatic şi ideologic substanţial.
În spaţiul românesc, PNL este unica formaţiune care acordă prioritate valorilor şi principiilor liberale, pentru că ele fac parte din identitatea liberală. Alte formaţiuni politice au fost nevoite să facă liberalizarea oarecum împotriva propriei identităţi şi voinţe politice, fie pentru că dezvoltarea economiei libere, de piaţă impunea asemenea politici, fie pentru că Parlamentul European şi Comisia Europeană au fixat strategiile liberale de dezvoltare ca repere obligatorii ale integrării europene.
Acest aspect este esenţial pentru societatea românească în care valorile şi principiile liberalismului nu au devenit un "dat" şi nu sunt încă suficient "aşezate" şi internalizate.
Numai un partid al dreptei autentice, aşa cum este PNL, poate fi suficient de consistent în susţinerea permanentă, în promovarea şi punerea în practică a acestor valori.
Pentru orice alte formaţiuni politice, de orice altă orientare, asemenea valori, chiar dacă asumate implicit sau explicit, vor fi întotdeauna secundare, subsumate altora, substituibile.
Existenţa unui partid liberal în sistemul politic românesc are o dublă semnificaţie: politică şi simbolică. PNL este reprezentatul unei "conştiinţe liberale". Prin prezenţa sa pe scena politică şi mai ales prin transformarea într-un actor politic major, PNL asumă o funcţie pe care nici un alt partid nu o poate pretinde: PNL devine garantul caracterului ireversibil al evoluţiei în direcţia consolidării democraţiei liberale.

Constituirea Partidului National Liberal

La 18 noiembrie 1868 aparea pe scena politica un guvern de centru, alcatuit din liberali moderati si conservatori moderati. Presedintele de Consiliu, Dimitrie Ghica, detinea Externele si Lucarile Publice; Mihail Kogalniceanu, Internele; A.G. Golescu, Finantele; V. Boerescu, Justitia; Alexandru Cretescu, Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice; colonelul Alexandru Duca, Ministerul de Razboi. Axa guvernului o constituiau conservatorul moderat D. Ghica si liberalul moderat M. Kogalniceanu, ambii fiind meniti sa linisteasca aprehensiunile Puterilor Garante fata de o politica externa de întregire a suveranitatii statale.

Se convenise initial cu domnitorul Carol I ca respectiva schimbare sa fie doar una de personalitati, noilor ministri promitându-li-se sprijinul corpurilor legiuitoare cu majoritati radicale. Era si motivul pentru care presedintele Adunarii Deputatilor devenea Ion C. Bratianu, cu angajamentul de a sustine guvernul în schimbul continuarii programului sau politic. M. Kogalniceanu însusi era un fel de garant al acelei continuitati dorite. Dar, desi se pronunta în acel sens, Kogalniceanu accentua necesitatea unor relatii loiale cu Poarta si o neutralitate în raporturile cu Puterile Garante, ceea ce însemna o critica indirecta a fostului guvern radical care, datorita promovarii dacoromânismului si a independentei, fusese destituit prin presiuni externe.

Dar, dupa primele momente de dupa instalare guvernul se arata hotarât sa reorienteze legislatia interna într-o directie moderat conservatoare. Conflictul cu liberalii radicali fusese generat îndeosebi de retragerea de catre noul guvern a proiectului de lege, votat deja de Adunarea Deputatilor, privitor la interpretarea legii electorale din 1866, prin care radicalii încercau sa-si întareasca baza sociala în colegiul III urban, ceea ce implica accentuarea si dezvoltarea caracterului sau burghez prin eliminarea unor elemente domiciliate la sate: arendasi, proprietari de ateliere si manufacturi care de regula votau cu marii proprietari conservatori. Senatul însusi, caruia pentru constituirea unui birou provizoriu în alegeri i se pretindea sa aiba minimum 25 alegatori - ceea ce cu greu se puteau aduna în multe situatii - se vedea estompat.

În fata unei intentii de revigorare a conservatorismului de catre noul guvern, lui Ion C. Bratianu nu-i ramânea decât sa conteste viguros acele încercari. Atacat în Adunarea Deputatilor, el a respins acuzatiile de a fi persecutat pe evrei si s-ar fi implicat în miscarea nationala bulgara, dar a justificat politica de înarmare a tarii promovata de el si apararea românilor din Transilvania de opresiunea autoritatilor maghiare. Ideile lui Ion C. Bratianu erau amplificate de manifestatii publice în care asociatii lui atacau deopotriva guvernul si pe Carol I, ceea ce facea pe consulul general al Frantei - la 29 decembrie 1868 - sa considere ca, în fapt, Ion C. Bratianu si radicalii sfidau Puterile Garante.

Contradictiile dintre majoritatile din Camera si guvern provoaca dizolvarea acesteia si organizarea de alegeri, în martie 1869, conduse de ministrul de Interne, M. Kogalniceanu. Redevenind unul din barbatii politici cei mai importanti ai tarii, el si-a propus sa alcatuiasca alt parlament, menit sa arunce de pe bancile lui "noroiul" din Bucuresti, adica radicalii, cum îi numea el dispretuitor. Aprecia prilejul favorabil si pentru aplicarea unui plan de a întemeia un partid politic care "ar fi democratic, fara a fi demagogic, un partid care ar fi pentru ordine, fara a fi pentru reactiune". Intentiona, în consecinta, sa puna bazele unei formatiuni politice care sa ralieze toate elementele moderate din tara, organizându-le ca o forta politica opusa atât radicalismului liberal, cât si conservatorismului retrograd. Kogalniceanu îsi desfasoara campania electorala animat de un atare obiectiv, lansând în tara apeluri catre "liberalii de ordine", adversarii lui fiind de data aceasta radicalii si fractionistii.

Bizuindu-se pe sprijinul administratiei, ministrul de Interne îsi alcatui o Camera favorabila: 84 adepti ai sai, 19 ai lui D. Ghica si 11 ai lui V. Boerescu, toti acestia constituind majoritatea. Opozitia cuprindea 20 conservatori independenti, 9 radicali si 8 fractionisti. Camera era dominata de liberalii moderati condusi de Kogalniceanu, încât unii contemporani îl vedeau pe acesta drept "arbitrul suveran al destinelor României".